Președintele rus Vladimir Putin nu urmărește doar cuceriri teritoriale limitate, ci o transformare fundamentală a statalității ucrainene, potrivit unor analize recente. Deși unele propuneri de pace includ schimburi de teritorii, acestea par insuficiente pentru a satisface obiectivele Moscovei.
De la începutul conflictului, liderul ucrainean a evidențiat două obiective principale: victoria și stabilirea unei păci durabile. Cu toate acestea, avansurile militare rusești și retorica oficială de la Moscova sugerează că scopurile Kremlinului depășesc simpla extindere teritorială.
Potrivit unor declarații anterioare ale președintelui rus, el consideră popoarele rus și ucrainean ca aparținând aceleiași entități istorice. Această viziune a fost exprimată în mod repetat, inclusiv în discuții cu lideri internaționali.
Pe front, forțele ruse continuă să înregistreze avansuri, mai ales în regiunea Donețk, unde au reușit să străpungă apărările ucrainene și să preia controlul unor zone strategice. Aceste mișcări militare sunt însoțite de o campanie intensă de informare care susține poziția Moscovei.
În ciuda unor discuții privind un posibil acord de încetare a focului, există semne că Rusia se pregătește pentru noi operațiuni ofensive. Liderul de la Kiev a avertizat că nu se observă pregătiri pentru o situație postbelică, ci dimpotrivă, redistribuiri de trupe care indică continuarea luptelor.
Contextul istoric al conflictului datează din 2014, când Moscova a anexat Crimeea și a inițiat acțiuni militare în estul Ucrainei. De atunci, tensiunile au escaladat constant, culminând cu invazia la scară largă din 2022.
Pentru Kremlin, orice discuții de pace reprezintă o oportunitate de a câștiga timp pentru reconstrucția capacităților militare și revitalizarea economiei, înainte de a relua potențial ofensivele. Lipsa unor garanții de securitate solide pentru Kiev ar putea încuraja acest scenariu.
În ultima analiză, obiectivul principal al Moscovei pare a fi consolidarea influenței în regiune și subminarea suveranității ucrainene, mai degrabă decât obținerea unor câștiguri teritoriale specifice. Această abordare sugerează că conflictul ar putea continua, indiferent de negocierile curente.
