La scrutinul prezidențial din Bolivia, programat pentru 19 octombrie, se anunță sfârșitul a aproape două decenii de guvernare socialistă. Totuși, pentru comunitățile indigene și pentru cei care militează pentru protecția naturii, niciunul dintre candidații care au ajuns în turul doi – senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte de dreapta Jorge „Tuto” Quiroga – nu oferă soluții convingătoare pentru stoparea defrișărilor, incendiilor și poluării din Amazon.
Ambii contenderi vorbesc despre schimbare, dar rămân legați de un model economic care, după părerea criticilor, a accelerat degradarea ecologică într-una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate din America de Sud.
Pădurea Amazoniană, care acoperă 8% din suprafața Boliviei, joacă un rol vital în absorbția dioxidului de carbon și în echilibrarea climatului global. Specialiștii avertizează că defrișările continue o apropie de un punct critic de nesalvabil, unde ar putea degenera în savană.
„Alegerea este între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoarea unei alianțe indigene. „Se fac promisiuni, se adoptă legi, dar pe teren nu se întâmplă nimic.”
Quiroga promite măsuri mai severe împotriva incendiilor, agricultură durabilă și reîmpădurire, susținând și utilizarea de obligațiuni verzi pentru finanțarea protecției mediului. Paz, pe de altă parte, propune credite de carbon și un fond de 15 miliarde de dolari pentru combaterea arderilor și a mineritului ilegal.
Dar lipsa de încredere este profundă. Chiar și sub conducerea lui Evo Morales, primul președinte indigen, care invoca adesea spiritul Pachamama (Mama Pământ), regulile de defrișare au fost relaxate, iar exporturile de soia, carne și minerale au fost stimulate. În 2019, incendiile au mistuit aproape un milion de hectare, iar până în 2024, suprafețele afectate au depășit 10 milioane de hectare, situând Bolivia pe locul doi în lume la pierderea pădurilor tropicale, după Brazilia.
„Santa Cruz și-a pierdut deja 68% din rezervele de apă. Ploile s-au redus cu 30% față de acum zece ani. Peștii sunt contaminați cu mercur, iar oamenii suferă intoxicații severe”, explică Vincent Vos, un cercetător stabilit în regiunea Beni.
Deși campania electorală a abordat superficial problema ecologică, discuțiile se centrează în mare măsură pe criza economică. Subiecte esențiale, cum ar fi poluarea cu mercur din mineritul aurifer, rămân pe plan secund.
Mercurul folosit la extracția aurului se infiltrează în râuri, contaminând peștii – o sursă vitală de hrană pentru comunitățile din Amazon. Analizele medicale arată niveluri alarmante de mercur la locuitorii zonei.
Mai mult, unii experți, precum economistul Stasiek Czaplicki, avertizează că propunerile lui Quiroga de a desființa titlurile colective de proprietate indigene și de a extinde agricultura și creșterea animalelor ar amplifica defrișările și ar submina instituțiile de protecție a mediului.
Pentru mulți, decalajul dintre vorbă și faptă se traduce prin râuri care seacă, pești otrăviți și comunități afectate. „Oamenii suferă în mod real”, subliniază Vos.
Iar pentru Alipaz, absența acțiunilor concrete alimentează resentimente: „Suntem deposedați de pământuri, otrăviți de fum și mercur, lipsiți de apă și hrană. Viața popoarelor indigene a decăzut continuu. Ceea ce apărăm nu este doar un mod de a trăi, ci propria noastră existență.”
