La 28 de ani, Stacey Watson își dorește să activeze în editură și să aducă în prim-plan povești diverse, astfel încât și generațiile viitoare să se regăsească în ele. Cu toate acestea, la doi ani de la absolvirea unui program de masterat, în ciuda a patru stagii și a mai multor slujbe cu normă parțială, încă nu a reușit să obțină un post cu normă întreagă.
Ca mulți alți tineri după terminarea facultății, locuiește temporar cu părinții, așteptând momentul în care să le poată anunța cu mândrie că și-a găsit un loc stabil. Situația ei nu este izolată. În Statele Unite, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 22 și 27 de ani a rămas mai mare decât media generală încă din perioada pandemiei. Mulți absolvenți trimit zeci, uneori sute de cereri, dar primesc foarte puține răspunsuri.
Angajatorii acordă prioritate candidaților cu experiență, iar locurile disponibile sunt limitate și ocupate rapid. „Avem de-a face cu un mediu mai puțin dinamic, în care oportunitățile pentru cei care abia își încep cariera sunt tot mai rare”, remarcă un specialist în economie.
În condițiile în care software-ul bazat pe inteligență artificială pre-sortează CV-urile înainte de a ajunge la o persoană, o recomandare sau o legătură directă poate fi esențială. O tânără de 22 de ani, Jennifer Moglia, și-a ținut meticulos un agenda cu toate persoanele pe care le-a cunoscut în timpul stagiilor în domeniul muzical și a menținut legătura prin rețelele de socializare profesionale. Această abordare i-a deschis uși către interviuri în companii unde avea deja cunoștințe și, în final, a obținut un post la o firmă de entertainment.
Alții au ales să își diversifice opțiunile. Luke Sutton, absolvent de scenaristica, visa inițial la o carieră în televiziune, dar conflictele din industria de film i-au zădărnicit planurile. După peste o mie de aplicări, a găsit de lucru ca asistent creativ într-o agenție de publicitate medicală. Nu este exact ceea ce și-a dorit, dar îi permite să rămână într-un domeniu creativ.
Odată cu avansul tehnologic, companiile caută din ce în ce mai mult candidați capabili să lucreze cu instrumente de inteligență artificială. „Piața muncii se va diviza între cei care stăpânesc aceste unelte și cei care nu”, subliniază un cercetător în educație. Unele universități oferă acum stagii virtuale care simulează condiții reale de muncă, tocmai pentru a compensa lipsa de experiență practică a absolvenților.
Procesul de angajare rămâne uneori frustrant. Aileen Ryan, în vârstă de 23 de ani, a trimis 400 de cereri și peste 70 de mesaje pe platforme profesionale, fără rezultat. Cu ajutoarele de șomaj aproape epuizate și chiria devenind greu de plătit, se pregătește să se întoarcă la familia mamiei. Totuși, nu renunță: „Știu ce valoare am și ce vreau să realizez. Voi continua să încerc până reușesc.”
Într-un context economic tensionat, rețeaua de contacte, adaptabilitatea și capacitatea de a învăța rapid noile tehnologii se dovedesc a fi factori esențiali pentru succes.
