În Italia, un fenomen tot mai amplu îngrijorează specialiștii: peste 200.000 de tineri se retrag complet din viața socială, refugiindu-se în camerele lor și întrerupând orice legătură cu lumea exterioară. Această formă severă de autoizolare, denumită uneori sindromul hikikomori, este văzută ca un răspuns la presiunile sociale, la anxietăți și la dinamica familială schimbată.
Specialiștii identifică trei etape principale ale acestui proces. În prima fază, tinerii încep să evite activitățile sociale, manifestă rezistență față de școală și se distanțează de prieteni. Apoi urmează abandonul școlar, iar în stadiul cel mai avansat, relația cu părinții se deteriorează dramatic, iar tinerii își închid ușa camerei, refuzând orice interacțiune.
Se observă că băieții sunt mai predispuși la acest comportament decât fetele, iar cazurile cele mai severe apar frecvent la masculi. Factorii declanșatori sunt multipli: de la teama de a fi judecat și presiunea performanței, până la accesul nelimitat la internet și rețelele sociale, care amplifică senzația de comparație socială și de insuficiență.
Rolul familiei este semnificativ. Puțini copii în familie duc uneori la așteptări exagerate și la un grad ridicat de protecție, ceea ce poate împiedica dezvoltarea autonomiei. În plus, tinerii se confruntă cu o imagine sumbră a viitorului, influențată de știri negative, de crize globale și de un sentiment generalizat de incertitudine.
Viața unui tânăr afectat este marcată de inversarea ciclurilor de somn, de ore lungi petrecute în fața ecranelor și de evitarea oricărei discuții despre viitor. Agresivitatea față de părinți, retragerea emoțională și depresia sunt simptome frecvente.
Soluțiile propuse implică eforturi concertate: școlile ar trebui să adopte planuri educaționale personalizate, iar părinții să evite presiunile excesive și să încurajeze comunicarea deschisă. Este esențial să nu se minimalizeze problema și să se recunoască că izolarea extremă este adesea un semn de suferință, nu de lene sau de voință proprie.
Fără intervenție, mulți dintre acești tineri riscă să-și petreacă ani în singurătate, pierzând șansa la o viață împlinită. Înțelegerea și sprijinul din partea celor din jur rămân cheia pentru a opri acest cerc vicios al retragerii.
