O decizie judiciară care interzice hrănirea porumbeilor în spațiile publice din Mumbai a declanșat tensiuni semnificative între autorități, activiști pentru sănătate publică și comunitățile care consideră acest obicei o parte esențială a identității culturale și religioase.
În ultima perioadă, sute de persoane s-au confruntat cu forțele de ordine în timp ce protestau împotriva închiderii unui vechi loc de hrănire a păsărilor, cunoscut sub numele de kabutarkhana. Unii dintre manifestanți au ajuns chiar să distrugă structurile de protecție și au anunțat greve ale foamei, în semn de protest față de măsura adoptată.
Motivația oficială a autorităților este legată de potențialele riscuri pentru sănătatea publică. Excrementele porumbeilor pot conține agenți patogeni care duc la infecții respiratorii, pneumonii și alte afecțiuni pulmonare. Specialiștii avertizează că expunerea prelungită la aceste substanțe poate provoca leziuni grave, iar numărul tot mai mare de porumbeii în zonele urbane amplifică pericolul.
Pe de altă parte, opozanții interdicției susțin că hrănirea porumbeilor este un act de compasiune și o tradiție profund înrădăcinată. În special comunitatea jainistă consideră acest gest o datorie religioasă. Mulți locuitori văd în porumbei simboluri ale păcii și loialității, iar unele locuri de hrănire au devenit adevărate instituții culturale de-a lungul timpului.
Problema nu este nouă nici pe plan internațional. Orașe precum Veneția, Singapore, New York sau Londra au adoptat deja reglementări similare pentru a gestiona populațiile de păsări și a reduce riscurile sanitare. În India, alte orașe, precum Pune și Thane, au introdus deja sancțiuni, iar Delhi analizează implementarea unor măsuri asemănătoare.
În căutarea unui echilibru, unele organizații propun soluții de compromis, cum ar fi permiterea hrănirii doar în anumite intervale orare, ceea ce ar oferi autorităților timp necesar pentru menținerea igienei. Curtea Supremă din Bombay a format deja un comitet de experți pentru a studia variantele optime.
La baza dezbaterii stă o problemă mai amplă: cum putem coexista cu viețuitoarele urbane într-un mod care să protejeze atât sănătatea publică, cât și valorile culturale și emoționale ale comunității.
