În sud-vestul Birminghamului, stâlpii de iluminat public sunt acoperiți de drapele britanice, fie cu crucea Sfântului Gheorghe, fie cu Union Jack. Acest fenomen, care a debutat la Weoley Castle în luna iulie, s-a răspândit rapid și în alte orașe precum Manchester, Newcastle, Norwich sau Worcester.
Totul a început după ce o elevă de 12 ani nu a putut purta o rochie cu Union Jack în cadrul unei zile culturale la școală. Ca reacție, a luat naștere grupul Weoley Warriors, care a inițiat campania de afișare a drapelului. Grupul, activ pe rețelele de socializare, a strâns aproape 14.000 de lire sterline printr-o campanie de crowdfunding, susținând că vrea să redea mândria de a fi englez.
Însă nu toți locuitorii văd acest gest ca pe un semn de unitate. Unii consideră că steagurile au fost preluate de grupuri de extremă dreaptă, amintind de legăturile dintre campanii similare și formațiuni precum Britain First sau English Defence League.
Specialiștii observă că proliferarea drapelului reflectă nemulțumiri sociale și economice mai adânci: frustrarea față de guvern, teama de scăderea nivelului de trai și senzația că cetățenii obișnuiți nu mai sunt ascultați. „Atunci când nu ai mijloace formale de protest, ridici un steag. Vrei să fii văzut”, explică un sociolog.
Într-o țară în care aceste simboluri au fost asociate și cu xenofobia, reacțiile sunt mixte. Unii cetățeni spun că se simt intimidați, iar autorități locale avertizează că steagurile pot crea confruntări. Pe de altă parte, unii politicieni conservatori consideră că eliminarea lor de pe stâlpi ar fi „rușinoasă”.
Poliția investighează și cazuri de vandalizare, inclusiv sensuri giratorii vopsite în roșu și alb. Rămâne de văzut dacă acest val de patriotism va fi efemer sau va deveni o prezență permanentă, asemănătoare unor cartiere din Statele Unite.
Între mândrie națională, nemulțumiri economice și tensiuni identitare, drapelele au devenit mai mult decât simple simboluri — sunt o oglindă a unei societăți profund divizate.
