Fostul președinte american Donald Trump a susținut în mod repetat că merită recunoașterea supremă pentru pace, invocând mai multe acțiuni diplomatice pe care le-a inițiat. Într-o serie de declarații publice, el a menționat că a intervenit în numeroase conflicte internaționale, unele dintre ele de durată, contribuind la aducerea unor acorduri de încetare a focului sau la stabilizarea unor situații tensionate.
Printre cele mai notabile eforturi se numără mediația între Armenia și Azerbaidjan privind regiunea Nagorno-Karabah, unde un acord semnat recent a fost primit ca un pas important către reconciliere. De asemenea, Trump a intervenit în disputa dintre Thailanda și Cambodgia, amenințând cu suspendarea unor acorduri comerciale dacă ostilitățile nu încetau. În scurt timp, părțile implicate au semnat un armistițiu.
Alte zone de conflict în care SUA a jucat un rol includ tensiunile dintre Rwanda și Republica Democratică Congo, conflictul dintre India și Pakistan în Kashmir, precum și disputa dintre Egipt și Etiopia privind barajul de pe Nil. Deși unele dintre aceste acțiuni au fost salutate ca pași pozitivi, experții subliniază că multe dintre aceste acorduri nu rezolvă cauzele profunde ale conflictelor, ci doar temperează temporar ostilitățile.
Trump a fost nominalizat de mai multe ori pentru Premiul Nobel al Păcii, inclusiv de către lideri din Israel, Cambodgia și alți oficiali. Unii observatori susțin că aceste nominalizări au fost motivate mai degrabă de considerente diplomatice decât de realizări concrete și durabile.
Unul dintre cele mai semnificative succese diplomatice ale sale rămân Acordurile Abraham, prin care unele state arabe au stabilit relații diplomatice cu Israel. Cu toate acestea, niciunul dintre eforturile sale nu a condus până acum la atribuirea prestigiosului premiu.
Analiștii notează că, deși unele inițiative au avut impact pozitiv, multe dintre pretențiile lui Trump sunt exagerate și nu țin cont de complexitatea conflictelor sau de lipsa unor soluții pe termen lung. În ciuda acestui fapt, absența intervenției militare directe în majoritatea cazurilor este privită ca un aspect pozitiv.
