În ultimii doi ani, spațiul media din țările democratice a preluat și amplificat în mod alarmant mesajele propagandistice ale organizației Hamas. Analiza unor astfel de situații relevă un fenomen derutant: afirmațiile teroriste sunt preluate fără verificare și prezentate ca informații de presă.
Un exemplu recent provine de la un editor BBC, care a preluat și difuzat pe platforma X un studiu al Universității Brown. Acesta susținea că în Gaza au murit mai mulți jurnaliști decât în cele două războaie mondiale, Vietnam, Iugoslavia și Afganistan la un loc. Afirmația a fost ulterior contestată și demontată, dar nu înainte de a fi preluată masiv.
Cifrele reale spun altceva: în Holocaust au murit peste 1.400 de jurnaliști evrei, iar pe frontul de est din cel de-al Doilea Război Mondial au pierit peste 1.400 de reporteri ruși. În Siria, conflictul a costat viața a 715 jurnaliști. Comparațiile făcute de studiul respectiv sunt, așadar, profund eronate.
Totuși, concluzia acestuia a circulat intens și a fost preluată ca adevăr absolut. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple de propagandă care își găsește drum în mass-media internațională. Mesajele provin fie de la susținătorii mișcărilor radicale, fie de la entități finanțate din surse arabe, fie direct de la Hamas.
Ironia situației constă în faptul că singura metodă de a contracara astfel de dezinformări ar fi jurnalismul autentic, bazat pe verificare, scepticism și rigoare. În schimb, unele rețele de știri aleg să facă echivalențe între teroarea Hamas și răspunsul defensiv al unei democrații.
Această tendință nu este doar o problemă teoretică. Ea influențează percepția publică, inclusiv în comunități care ar trebui să cunoască mai bine realitățile. Multitudini de oameni ajung să nu mai înțeleagă de ce sprijinirea luptei împotriva terorismului este o poziție etică fundamentală.
Este o amintire gravă despre cât de maleabilă poate fi percepția umană și despre pericolul dezinformării. Iar pentru comunitățile care sunt ținte ale acestor atacuri, sentimentul de nesiguranță nu poate decât să se adâncească.
