Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot induce adesea în eroare. Expresiile precum „se consumă până la”, „valabil până la” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de multe ori, nu semnifică o limită clară după care alimentele devin periculoase. În realitate, majoritatea acestor termene se referă la calitatea și prospețimea produsului, nu la pericolul imediat pentru sănătate.
Această neînțelegere are însă costuri semnificative. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a datelor de pe ambalaje.
Sistemul de etichetare a evoluat haotic. Fiecare producator stabilește propriile termene, folosind uneori modele matematice, teste în condiții accelerate sau, pur și simplu, luând ca referință practicile concurenței. Ca urmare, două produse similare pot avea date de expirare total diferite. Diferențele legislative complică și mai mult situația. De exemplu, în unele state americane, laptele pasteurizat trebuie vândut în termen de 12 zile, în altele în 17, iar unele zone nu impun niciun fel de etichetare obligatorie pentru lactate. Reguli variabile se aplică și pentru ouă, fructe de mare sau produse vândute direct de la producător.
Deși unii consumatori suspectează că aceste date sunt doar o tactică de marketing, specialiștii explică că ele reflectă un sistem neuniform și greu de coordonat. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea și peștele crud, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici și preparatele expuse în vitrine – majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data indicată. Ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în trei-cinci săptămâni, lactatele deschise rezistă una până la trei săptămâni, iar produsele congelate își păstrează calitatea timp de un an. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață foarte lungă.
Riscul cel mai mare apare în cazul cărnii. Data trecută pe ambalaj nu oferă o garanție absolută, mai ales în condițiile unor frigidere casnice care nu mențin întotdeauna temperatura optimă sub 4°C. Experții recomandă ca carnea de pui să fie consumată în una sau două zile, iar cea roșie în patru-cinci zile de la cumpărare.
În încercarea de a standardiza aceste practici, California va introduce din iulie anului viitor doar două tipuri de etichete: „cel mai bun înainte de” pentru calitate și „de consumat până la” pentru siguranță. La nivel național, se analizează propuneri legislative similare. Până atunci, cel mai sfat util pentru consumatori este să se bazeze pe simțurile lor – vizual, olfactiv și gustativ – și să evite să arunce alimente care sunt încă perfect sigure.
