Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot crea adesea confuzie. Expresiile precum „de consumat până la”, „vândut până la”, „cel mai bine consumat înainte de” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de cele mai multe ori, nu semnalează o problemă de siguranță alimentară. În esență, aceste date se referă mai degrabă la calitatea și prospețimea produsului, nu la pericolul imediat pentru sănătate.
Această neclaritate are însă un cost semnificativ. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor afișate pe ambalaje.
Sistemul de datare al produselor alimentare s-a dezvoltat fără o standardizare unitară. Fiecare producator stabilește termenele în mod autonom, folosind fie teste de anduranță, fie calcule specifice, uneori luând ca referință și practicile concurenței. Astfel, două articole alimentare aproape identice pot avea termene de valabilitate diferite. De asemenea, legislația variază considerabil între state. De exemplu, în Montana, laptele trebuie vândut în maximum 12 zile de la pasteurizare, în Pennsylvania termenul este de 17 zile, iar în New York nu există o reglementare similară pentru produsele lactate. Diferențe similare se regăsesc și pentru ouă, fructe de mare sau produse alimentare vândute direct de la producător.
În timp ce mulți consideră că aceste date sunt doar o tactică de marketing, experții explică că ele reflectă un sistem complex și descentralizat. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea și peștele crud, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici și preparatele expuse în magazine – majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data indicată pe ambalaj. De pildă, ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în trei până la cinci săptămâni, lactatele deschise rezistă între una și trei săptămâni, iar alimentele congelate își păstrează calitatea timp de un an. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață și mai lungă.
O atenție deosebită trebuie acordată în special cărnii crude. Data afișată pe ambalaj nu oferă garanții absolute, deoarece condițiile de depozitare din domiciliile consumatorilor pot să nu fie întotdeauna optime. Specialiștii recomandă ca carnea de pui să fie consumată în una sau două zile de la cumpărare, iar carnea roșie crudă în patru sau cinci zile.
În încercarea de a clarifica acest domeniu, California va introduce, începând cu luna iulie a anului viitor, doar două tipuri de etichete standardizate: „cel mai bine consumat înainte de” pentru calitate și „de consumat până la” pentru siguranță. La nivel național, se analizează propuneri legislative similare. Până atunci, cel mai indicat este ca consumatorii să se bazeze pe simțul practic, să cunoască particularitățile electrocasnicelor proprii și să evite să arunce alimente care sunt în continuare sigure.
