În inima Queenslandului, râul Fitzroy devine scena unei întâlniri neașteptate: atleți olimpici și cei mai mari crocodili din lume. Cu doar opt ani până la startul Jocurilor Olimpice de la Brisbane, dezbaterea asupra siguranței sportivilor în apele locuite de reptile a ajuns în centrul atenției.
Pe malurile râului, la nord de Brisbane, antrenorii de canoe asigură că totul este sub control. „Nu sunt flămânzi, îi hrănim tot timpul”, glumește un instructor local, în timp ce își continuă lecțiile cu începătorii. Dar pe lângă bancuri, există și reguli stricte: intrare rapidă în barcă, fără brațe sau picioare în apă și evacuare imediată în caz de răsturnare.
Zona de antrenament a clubului local este marcată de semne de avertizare care nu lasă loc la interpretări: „Un crocodil de patru metri poate fi chiar lângă tine, invizibil”. Guvernul Queenslandului a desemnat Fitzroy ca sediu al probelor de canotaj, în ciuda prezenței reptilelor.
Diferența o face barajul care separă apele dulci de cele sărate. În amonte, autoritățile aplică o politică de „gestionare țintită”, îndepărtând toți crocodilii de dimensiuni mari considerați periculoși. Statisticile oferă un oarecare calm: în timp ce în nordul tropical se estimează trei crocodili pe kilometru, pe Fitzroy densitatea scade la doar 0,2 exemplare pe kilometru.
Clubul de canoe activează în zonă din anii 1970 fără niciun incident. „Am văzut un singur crocodil în șapte ani”, mărturisește un veteran al sportului. „A fost o întâlnire măreață, nu o amenințare.”
Dar nu toți locuitorii sunt la fel de încrezători. Un schior nautic cu experiență a renunțat la activitatea din cauza crocodililor, temându-se pentru siguranța familiei. „Ar trebui să fie un paradis turistic, dar acum e pustiu”, regretă el.
Expertul universitar Craig Franklin își exprimă îngrijorarea: „E o nebunie. Crocodilii se deplasează rapid, trec bariere și parcurg kilometri pe uscat.”
Olimpiada va avea loc iarna, când reptilele sunt mai ușor de observat, stând la soare pe maluri. Pentru organizatori, atracția naturală a râului și experiența clubului local sunt garanții suficiente. „Unul dintre lucrurile frumoase la acest râu este că e viu”, încheie un canoist.
