O nouă cercetare realizată de o echipă de specialiști din Australia a evidențiat că inversiunea sexuală în rândul păsărilor apare mult mai des decât se credea până acum. Această descoperire ar putea avea implicații semnificative pentru politicile de protecție a faunei și pentru metodele de studiu ale populațiilor de păsări.
Studiul, care a analizat 500 de exemplare din cinci specii comune de păsări sălbatice din Queensland, a identificat prezența unor indivizi cu inversiune sexuală la toate speciile investigate. Procentajul acestora a variat între 3% și 6%, ceea ce indică o fluiditate mai mare a determinării sexului la păsări decât era cunoscut anterior.
În cazul inversiunii sexuale, un individ prezintă caractere exterioare și organe reproductive corespunzătoare unui sex, dar are o structură genetică specifică sexului opus. Deși acest fenomen a fost observat la pești, amfibieni și reptile, apariția lui la păsări sălbatice a fost considerată rară până în prezent.
Cercetătorii au examinat exemplare de coțofană australiană, kookaburra, porumbel cu creastă și două tipuri de papagali Lori. Analizele au fost efectuate post-mortem, iar probele proveneau din centre de recuperare pentru animale sălbatice.
O constatare importantă a fost că 92% dintre păsările cu inversiune sexuală erau genetic feminine, dar prezentau organe reproductive masculine. Această disproporție ridică semne de întrebare cu privire la metodele standard de determinare a sexului la păsări, care se bazează pe analize ADN efectuate pe probe de sânge sau pene.
Specialiștii avertizează că identificarea incorectă a sexului poate duce la estimări eronate ale raporturilor dintre sexe în populații, cu consecințe grave pentru conservarea unor specii amenințate. Dezechilibrele de gen pot afecta dimensiunea populațiilor, comportamentul de împerechere și pot contribui chiar la declinul numeric al unor specii.
Cercetătorii susțin că sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica cauzele exacte ale inversiunii sexuale la păsări. Printre factorii suspectați se numără influențele mediului, inclusiv expunerea la substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin. Un exemplu relevant este cel al unui kookaburra mascul genetic, dar cu semne de producere recentă de ouă, găsit într-o zonă cu potențială poluare chimică.
Aceste descoperiri subliniază necesitatea unei reevaluări a metodelor de cercetare ornitologică și a strategiilor de conservare a păsărilor, mai ales în cazul speciilor vulnerabile sau aflate în pericol de dispariție.
