Economia europeană a beneficiat semnificativ de aportul forței de muncă străine în ultimii ani, potrivit unor analize recente. Fără contribuția lucrătorilor veniți din afara Uniunii Europene, performanța economică a blocului ar fi fost substanțial mai modestă după perioada pandemiei.
În ciuda faptului că reprezintă o proporție relativ mică din totalul forței de muncă, aproximativ 9%, muncitorii străini au generat jumătate din creșterea ocupării forței de muncă în ultimii trei ani. Această contribuție a permis menținerea activității economice și a temperat presiunile inflaționiste, în condițiile unor șocuri economice fără precedent.
Studiile arată că, în absența acestei contribuții, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar producția economică ar fi înregistrat valori considerabil mai scăzute. Unele dintre cele mai puternice economii europane, precum Germania și Spania, și-ar fi înregistrat performanțe economice substanțial inferioare fără aportul muncitorilor migranți.
Migrația a compensat parțial scăderea natalității și reducerea orelor de lucru preferate de populația autohtonă, permițând companiilor să-și mențină și extindă capacitatea de producție. Acest fenomen a jucat un rol stabilizator în economia europeană, în ciuda măsurilor de politică monetară restrictive adoptate în ultima perioadă.
Totuși, contextul politic actual, marcat de tendințe populiste și presiuni electorale, ar putea limita viitoarele fluxuri migratorii. Acest fapt reprezintă un risc semnificativ pentru reziliența economică a Europei, într-un context de îmbătrânire demografică accelerată.
Expertii avertizează că, deși piața muncii europeană a demonstrat o rezistență remarcabilă în fața șocurilor recente, dinamica pozitivă nu poate fi considerată garantată pe termen lung. Factorii demografici și reacțiile politice reprezintă provocări substanțiale care necesită abordări echilibrate și viziune pe termen lung.
