În inima Greciei de Vest, ascunsă între văi adânci și creste stâncoase, se întinde o rețea veche de secole de poteci din piatră, poduri arcuite și scări săpate în stâncă. Această căi străvechi leagă 46 de sate izolate, construite din piatră și păstrate aproape intacte de-a lungul timpului. Regiunea, cunoscută sub numele de Zagorohoria, a fost inclusă recent pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO datorită valoarii istorice și arhitecturale unice.

Zagorohoria, așezată în Munții Pindus, aproape de granița cu Albania, a rămas mult timp izolată datorită reliefului impunător. Drumurile asfaltate au sosit abia în anii 1970, dar în trecut, locuitorii foloseau aceste căi de piatră pentru a se deplasa între sate, pentru comerț, păstorit sau pelerinaje. Potecile, numite kalderimia, au fost construite încă din secolul al XV-lea și sunt încă utilizate astăzi atât de localnici, cât și de călători.

Fiecare sat este organizat în jurul unei piețe centrale, unde un platan bătrân semnalează prezența apei subterane. Casele, bisericile și podurile sunt construite din piatră uscată, fără mortar, dar au rezistat secolelor datorită ingeniozității constructorilor. Acestea au fost proiectate să se adapteze perfect peisajului și condițiilor climatice, cu canale de scurgere a apelor pluviale și structuri care rezistă curentilor puternici ai râurilor.

Potecile oferă nu doar acces între sate, ci și o priveliște asupra biodiversității regionale. Pe marginea cărărilor, orhidee sălbatice, salvie și lalele înfloresc printre pietre, iar peisajul este dominat de păduri de pini și canioane spectaculoase, precum Cheile Vikos, adesea numit „Marele Canion al Greciei”.

În ultimii ani, regiunea a atras nu doar turiști, ci și experți internaționali interesați de arhitectura durabilă și adaptarea la schimbările climatice. Casele vechi de secole, construite fără instrumente moderne, se dovedesc a fi modele de eficiență energetică și integrare în mediul natural.

Astfel, Zagorohoria rămâne nu doar o comoară istorică, ci și o lecție despre cum omul poate trăi în armonie cu natura, lăsând urme durabile care inspiră generațiile viitoare.

În inima munților Pindus, din nord-vestul Greciei, se întinde o rețea străveche de poteci din piatră, poduri arcuite și scări săpate în stâncă. Această impresionantă construcție, care leagă 46 de sate izolate, a fost recunoscută de UNESCO ca Patrimoniu Mondial în anul 2023.

Zagorohoria, așa cum este cunoscută regiunea, oferă o imagine autentică a vieții tradiționale grecești, departe de agitația litoralului. Satele, construite din piatră și integrate perfect în peisajul muntos, păstrează o arhitectură care respectă natura și resursele locale. Fiecare potecă, fiecare pod, pare să fi crescut organic din munți, iar fanteziile de calcar se împletesc cu construcțiile umane într-un cadru de o frumusețe rară.

Potecile, numite kalderimia, au fost inițial utilizate de păstori, negustori și pelerini încă din secolul al XV-lea. Astăzi, ele oferă drumeților posibilitatea de a explora una dintre cele mai spectaculoase și bine conservate regiuni ale Greciei. Pe măsură ce se avântă pe trasee, călătorii descoperă poduri impunătoare din secolul al XVIII-lea, păduri sacre și priveliști uluitoare asupra defileului Vikos, adesea numit „Marele Canion al Greciei”.

Regiunea este nu doar o capodoperă arhitecturală, ci și un model de sustenabilitate și adaptare la mediu. Casele vechi de secole, construite fără instrumente moderne, respectă principii de eficiență energetică și integrare în peisaj, lucru remarcat și de experții internaționali care studiază aceste tehnici ancestrale.

Deși unele sate au suferit din cauza migrației spre orașe, în ultimii ani, turismul responsabil și proiectele de restaurare au readus viață în aceste comunități. Astfel, Zagorohoria rămâne nu doar o destinație de poveste, ci și o lecție despre cum omul și natura pot coexista în armonie.